2,099 total views,  7 views today

Logo Mitropolia Ardealului

Mitropolia    Ardealului

Arhiepiscopia  Sibiului

Protopopiatul Ortodox Român Agnita

 2,100 total views,  8 views today

Despre noi

MEDITAȚII
Nimic nu este asemenea rugaciunii, o iubitilor ; nimic nu este mai puternic decât credinta
Fiţi pe pace, aveţi-vă bine, nu vă sfădiţi!
Împărtășirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sănătoși, împăcați, înnoiți. Câte daruri din cele mai mari sunt ascunse în Liturghie! 

Istoricul Protopopiatului Agnita

protopopiat-agnita

În protocolul protopopiatelor pe anul 1857 (primul păstrat după distrugerea pe care a suferit-o arhiva arhidiecezană în 1848), parohiile care aparţin astăzi Protopopiatului Agnita erau repertizate sub jurisdicţia a 3 protopopiate: Nocrich, Cincu Mare şi Bârghiş. 

Protopopiatul Bârghiş a fost desfiinţat începând cu anul 1867, după moartea protopopului Iov Roman, iar parohiile care au aparţinut lui au trecut la protopopiatul Nocrich. Din 1867 până în 1871, protopopiatele Nocrich şi Cincu Mare au fost administrate de Nicolae Popea. În 22 septembrie 1870, mitropolitul Andrei Şaguna a hirotesit pe protosinghelul Nicolae Popea ca arhimandrit, cu funcţia de vicar al Sibiului. În urma acestei alegeri mitropolitul s-a adresat preoţilor din protopopiatele Cincu Mare şi Nocrich, printr-o scrisoare oficială,  cu nr. 936/4 noiembrie 1870, în care îi anunţa că în conformitate cu Statutul organic s-a deschis concurs pentru ocuparea postului de protopop rămas vacant în urma plecării protosinghelui Nicolae Popea. Sinodul protopresbiterial electoral a fost convocat în târgul Agnita, pentru data de 17 decembrie 1870.

Astfel, putem spune că Protopopiatul Agnita a luat fiinţă începând cu anul 1870, ca o combinaţie între protopopiatele Nocrich şi Cincu Mare. Legal şi definitiv constituit, tractul Agnita s-a declarat prin sinodul arhidiecezan, ţinut în anul 1874, când prin hotărârea sa, nr. 24, a arondat toate tractele arhidiecezei. La acest sinod s-a stabilit că tractului Agnita îi aparţin următoarele parohii: Agnita, Alţâna, Bârghiş, Bendorf, Boholţ, Bruiu cu filia Gherdeal, Calbor, Cichindeal (Ţichindeal), Cincşor, Cincu Mare, Chirpăr, Coveş, Fofeldea, Găinari, Ghijasa de Jos, Hosman, Hundrubechiu cu filia Noiştat, Iacobeni, Ighişdorf, Ilimbav, Măgărei cu filia Apotsdorf, Marpod, Merghindeal, Nocrichiu, Proştea, Rodbav, Ruja, Săsăuş, Seliştat, Şoarş, Şomărtin, Şulumberg (Dealu Frumos), Toarcăla, Vecerd, Veseud, Vărd, Zlagna.  Aceste parohii au făcut parte până atunci din protopopiatele Nocrich, Cincu Mare şi Bârghiş. Totodată, s-a menţionat faptul că s-a căutat ca protopopiatul să fie de 20.000 de suflete.

 Încă pe când era protopop de Nocrich, Nicolae Popea, care a fost apoi ales vicar la Sibiu, l-a însărcinat pe preotul Grigorie Maier din Nocrich cu efectuarea unor vizite canonice prin parohiile tractului. La deschiderea concursului de protopop al tractului Agnita s-a înscris şi preotul Grigorie Maier din Nocrich, alături de alţi 2 candidaţi.

Sinodul i-a acordat voturile necesare pentru a deveni protopop de Agnita preotului Grigorie Maier.

În hotărârea Consistoriului eparhial mai sunt amintite următoarele lucruri: pentru protopopul tractului Agnita nu există o parohie vacantă, nici casă în care să poată locui şi nici fonduri permanente necesare pentru a-şi întreţine existenţa, iar Consistoriul arhidiecezan nu are mijloacele necesare pentru a-i veni în ajutor. Această situaţie îl avantajează oarecum pe Grigorie Maier, deşi din punct de vedere al calificării, Nicolae Proşteanu este cel mai competent. Din această cauză parohului din Nocrich i s-a încredinţat numai spre administrare protopopiatul Agnita, iar nu definitiv, deoarece nu are calificarea ştiinţifică cerută de o astfel de funcţie. În acest context, în final este făcută o recomandare părintească clerului şi poporului din Agnita să încerce să găsească toate mijloacele necesare pentru a sistematiza şi dota potrivit oficiul protopopesc, în aşa fel ca la timpul potrivit să poată fi ales protopop un bărbat care posedă calificarea cerută de vremurile de atunci, care să fie la înălţimea chemării sale. Până atunci afacerile bisericeşti, şcolare şi administrative care cad în mod obişnuit în sarcina protopopului revin administratorului protopopesc Grigorie Maier. Această hotărâre a fost dată la Sibiu, în 4 noiembrie 1870.

Preotul Grigorie Maier din Nocrich, în urma deciziei Consistoriului arhidiecezan menţionată mai sus, a preluat conducerea administrativă a tractului Agnita, rămânând însă în parohia sa Nocrich, de unde a administrat protopopiatul până în anul 1886, când a fost ales ca protopop, cu reşedinţa în Agnita, Sabin Piso. Deşi era stabilit prin decizia numărul 24 a sinodului arhidiecezan din 1874 că tractele Nocrich şi Cincu s-au transformat în Tractul Agnita, totuşi Consistoriul şi administratorul protopopesc în cadrul corespondenţelor şi în protocoalele din arhivă au numit această instituţie bisericească tot Protopopiatul Nocrich-Cincu Mare până în anul 1881. Abia în anul 1882 Protopopiatul nu mai este numit Nocrich-Cincu Mare, ci Protopopiatul Agnita.

În anul 1886 s-a publicat concurs pentru întregirea protopopiatului cu protopop definitiv. Administratorul Grigorie Maier avea ginere pe preotul din Vărd, Nicolae Moldovan. Acesta avea gimnaziul complet şi teologia. La concurs s-a înscris el şi un alt candidat pe nume Sabin Piso, care avea şi pregătirea facultativă de profesor şi ajunsese în mod provizoriu şi secretar consistorial.

Se impunea prin cultura sa şi în faţa judecătorilor din Agnita, a pretorilor şi a altor saşi inteligenţi. Pe perioada celor cinci ani cât a stat la Coveş (1888-1893), protopopul Sabin Piso a fost şi administrator al parohiei vacante din acest sat, dar in urma unor neînţelegeri s-a văzut nevoit să treacă graniţa în România, neştiut de nimeni.

După ce a trecut în România, Sabin Piso a ocupat un post de profesor la un liceu din Ploieşti, predând limba germană şi latină.

Consistoriul arhidiecezan printr-o adresă către sinodul protopopesc întreba dacă se doreşte susţinerea în continuare a protopopiatului la Agnita ori se vrea desfiinţarea acestuia. Probabil Consistoriul, din lipsa unor case protopopeşti la Agnita, s-a gândit la desfiinţarea tractului şi trecerea parohiilor la alte tracte. Sinodul protopopesc însă s-a pronunţat pentru susţinerea în continuare a protopopiatului de Agnita. Ca urmare a cestui fapt s-a publicat concurs, la care singurul concurent a fost Nicolae Moldovan. El a şi fost ales.

În anul 1901 pr. Nicolae Moldovan a fost ales şi întărit titular în funcţia de protopop al Agnitei însă nu a rămas prea mult timp în această funcţie pentru că a decedat la 13 august 1903.

Protopopului Nicolae Moldovan i-a urmat ca administrator protopopesc preotul din Bendorf (Beneşti), pr. Nicolae Gavrea, numit de Consistoriul arhidiecezan la 6 august 1903. A fost o fire pacifistă şi a reuşit să aplaneze neînţelegerile care existau prin parohiile tractului. A condus tractul Agnita până la 23 aprilie 1906. La conducerea protopopiatului din Agnita era nevoie de un titular care să se dedice din plin organizării eficiente a activităţii acestuia.

  După trecerea la cele veşnice a fostului protopop Nicolae Moldovan şi perioada de administrare a protopopiatului de către preotul din Beneşti, în anul 1905 s-a publicat concurs pentru întregirea tractului cu protopop.

Mitropolitul Ioan Meţianu a anunţat tractul despre numirea  pr. Ioachim Munteanu ca şi protopop de Agnita prin circulara sa din 17 aprilie 1906 cu nr. 3729 din 1906. Prin acelaşi act pr.Ioachim Munteanu este înştiinţat că instalarea sa ca protopop al tractului şi paroh al parohiei Agnita se va face la 20 aprilie 1906 de către comisarul consistorial, asesorul Matei Voileanu.

Protopopul Ioachim Munteanu (1847-1941).

Prin bogata activitate bisericească şi cultural-patriotică pe care a desfăşurat-o în Valea Hârtibaciului, preotul Ioachim Munteanu a rămas înscris în conştiinţele tuturor credincioşilor de aici.

El s-a născut în Tilişca la 18 ianuarie 1847 din părinţii Achim Munteanu şi Praraschiva, născută Rodeanu, fiind ultimul vlăstar din cei şapte copii ai acestora (patru fete şi trei băieţi).  Originile familiei tatălui său erau în Muntenia, fapt care s-a reflectat în numele pe care l-au primit (Munteanu).  Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar cursul gimnazial la Sibiu, fiind numit învăţător la Tilişca în 14 septembrie 1868.

 Între 1870-1873  a studiat la Seminarul Andreian din Sibiu , beneficiind din plin de activitatea în cadrul Institutului a unei generaţii de cărturari de seamă, toţi discipoli ai mitropolitului Andrei Şaguna. A avut o înclinaţie deosebită spre cultură, activând în societatea de lectură a studenţilor, colaborând la foaia săptămânală „Musa” înfiinţată de teologi  şi sprijinind manifestările teatrale ale trupelor din vremea respectivă.

În anii de studii teologice s-a bucurat de apreciere din partea mitropolitului Andrei Şaguna, care avea planuri mari în privinţa continuării studiilor lui Ioachim Munteanu în străinătate.  Din păcate moartea mitropolitului a pus capăt acestor planuri.

În 1877 a fost ales preot în comuna Gura Râului, păstorind timp de 29 ani. Activitatea sa bisericească, culturală, patriotică, socială din această perioadă a fost exemplară.

În 6 februarie 1906 a fost ales protopop al tractului Agnita

Imediat după instalare protopopul Ioachim Munteanu adresează o circulară (nr. 531/1906) de prezentare tuturor parohiilor din protopopiat.  Aceasta cuprinde un adevărat crez şi program de muncă, atât pentru el, cât şi pentru cei din subordinea sa

La preluarea conducerii protopopiatului Agnita de către Ioachim Munteanu, componenţa acestuia consta din 36 de parohii şi 4 filii.

Nici pe plan administrativ înnoirile în viaţa protopopiatului Agnita nu au întârziat să apară chiar din anul în care Ioachim Munteanu a fost instalat protopop. La 15 august 1906 s-a cumpărat cu 15.000 de coroane o casă  destinată centrului protopopesc. Tot în august, la stăruinţa noului protopop, s-a înfiinţat banca românească „Frăţia”.

În 1909 a pus bazele unei „Reuniuni de înmormântare” pentru a veni în sprijinul familiilor în cele mai critice momente. La sfaturile şi îndemnurile lui în parohiile protopopiatului s-au ridicat două biserici noi şi s-au renovat multe altele, protopopul fiind şi delegat arhieresc la binecuvântarea lucrărilor săvârşite. Pentru cunoaşterea mai bine a preoţilor, pe lângă vizitele oficiale în parohii, a introdus „conferinţe anuale ambulante preoţeşti” şi a alcătuit o evidenţă complexă, cu date personale şi familiale ale fiecărui preot din subordine.

Alături de această activitate organizatorică a protopopiatului, Ioachim Munteanu a desfăşurat o bogată activitate cultural-naţională, în cadrul despărţământului Agnita al Astrei, al cărui preşedinte a fost.

Fiind preocupat de emanciparea culturală a credincioşilor, Ioachim Munteanu n-a uitat nici latura social-istorică. El s-a aflat între fruntaşii românilor din zona Agnitei, fiind chiar preşedintele circumscripţiei pentru desemnarea a doi delegaţi la Alba Iulia. Vârsta înaintată  şi starea precară a sănătăţii sale l-au împiedicat să fie prezent la Marea Unire. El a trimis însă o scrisoare în care îşi arată totala adeziune la gândurile nobile ale românilor de pretutindeni.

La 2 iulie 1925, după o activitate fructuoasă şi îndelungată, a părăsit Agnita, stabilindu-se la Sibiu. S-a bucurat şi acum de o neţărmurită admiraţie din partea mitropolitului Nicolae Bălan. La 22 februarie 1941, în vârstă de 94 de ani, protopopul Ioachim Munteanu s-a stins din viaţă. Prohodirea a vut loc în catedrala mitropolitană din Sibiu la 24 februarie, slujba fiind săvârşită de arhiereul vicar Teodor Scorobeţ, delegat al mitropolitului Nicolae Bălan.

 După plecarea protopopului Ioachim Munteanu, mitropolitul Nicolae Bălan l-a numit ca administrator protopopesc la Agnita pe preotul Ioan Alexandru din Ilimbav. Unul dintre cele mai importante demersuri ale lui Ioan Alexandru a fost iniţierea construirii unei noi biserici în Agnita, ştiut fiind faptul că biserica ce exista deja era prea mică şi neîncăpătoare pentru cei peste 1.300 de români din Agnita.

La 8 noiembrie 1928 a avut loc instalarea noului titular al postului de protopop al Agnitei, în persoana preotului Emil Păcală. În timpul păstoririi sale, în 1939, au început lucrările de construire a bisericii cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

În anul 1945 protopopul Emil Păcală s-a pensionat, iar locul său a fost luat de pr.Marcu Chirion, care a continuat lucrările de construire a noii biserici din Agnita. În timpul lui s-a realizat pictarea bisericii noi, au fost confecţionate stranele şi iconostasul, bazându-se în aceste lucrări pe fondurile colectate de la credincioşii ortodocşi din Agnita. Lucrarea de construire s-a încheiat în 1948.

Din 1950, protpopop la Agnita a fost preotul Vitalie Zare. Acesta a condus protopopiatul până în 1971. Acesta a avut o pastoraţie activă, consolidând parohia şi înzestrănd biserica cu toate cele necesare unei bune desfăşurări a vieţii liturgice. De asemenea a obţinut de la stat dreptul de a extinde cimitirul cu încă 3 ha. şi a reparat şi întreţinut corespunzător edificiile bisericeşti şi parohiale.

Protopopului  Vitalie Zare i-a urmat în postul de paroh al parohiei Agnita I şi protopop de Agnita  pr. Gheorghe Bordean din 1972 până în 1976.

 Începând cu anul 1970 şi până în 1976, protopopiatul de Agnita a fost desfiinţat, parohiile din Agnita fiind subordonate administrativ Protopiatului Mediaş.

 La 1 ianuarie 1976 a fost numit protopop şi paroh la Agnita I preotul Gregoriu  Cernea. Acesta a deţinut funcţia de protopop până în ianuarie 2004, cînd a renunţat la această funcţie, rămânând doar paroh la Parohia Agnita I . În urma retragerii  protopopului Gregoriu  Cernea şi a noilor alegeri protopopeşti organizate în ianuarie 2004, a fost numit protopop la Agnita preotul Jurca Ioan, paroh al parohiei Agnita II, până în anul 2014.

 La 1 martie 2014 a fost numit protopop de Agnita pr. Naicu Mihai de la  Parohia Agnita I.

 E. Profilul actual al protopopiatului: Agnita I, Agnita II, Agnita III, Alţâna, Beneşti, Bârghiş cu filia Apoş, Brădeni, Bruiu cu filia Şomartin, Chirpăr,  Coveş, Dealu Frumos,  Fofeldea, Gherdeal, Ghijasa de Jos, Ghijasa de Sus, Hosman, Iacobeni, Ighişu Vechi, Ilimbav, Marpod, Merghindeal, Mihăileni cu filia Şalcău, Moardăş cu filia Răvăşel, Movile, Netuş, Nocrich, Noiştat, Pelişor cu filia Zlagna, Retiş cu filia Ţeline, Ruja, Săsăuş, Stejerişu, Ţichindeal, Vărd cu filia Veseud şi Vecerd cu filea Metiş.

Bibliografie

1. ARHIVA Muzeului „Valea Hârtibaciului” din Agnita

2. ARHIVA Parohiei Agnita I

3. ARHIVA Protopopiatului Agnita.

4. DR. FLORINA GRECU, Agnita, mic îndreptar turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988

5. IOACHIM MUNTEANU, Crâmpeie din viaţa protopopului ortodox român Ioachim Munteanu, Tiparul Tipografiei „Săteanului”, Sibiu, 1933

6. PR. MIHAI MUNTEANU, „Protopopul Ioachim Munteanu (1847-1941)”, în MA, anul XXXV (1990), nr. 3, p. 98-104.

7. PR. MIHAI NAICU, Biserica Adormirea Maicii Domnului Coveş (1851-2001), Tipografia Honterus, Sibiu, 2001.

8. MIHAI SĂSĂUJAN, „Protopopul Ioachim Munteanu din Agnita (1847-1941)”, în TR, anul 1988, nr. 29-32, p. 7.

9. IDEM, „Şcolile româneşti ortodoxe din protopopiatul Agnita în perioada „dualismului” (1867-1918)”, în RT, serie nouă, anul II (74), nr. 2, aprilie-iunie 1992, p. 46-55

 

                                                                                                                                                                                   Pr.  Naicu Mihai