Luni, 17 octombrie 2022, a avut loc Întâlnirea administrativă lunară, care s-a desfășurat în sala de ședințe a Protopopiatului Agnita.
Prezentarea Conceptului Concursului Catehetic ,,Rugăciunea, scară spre cer”, care va avea festivitatea de premiere în luna noiembrie ac, pe data de 27.
După rostirea rugăciunii, părintele protopop Andrei Iancu le-a comunicat preoților aspectele importante, de pe ordinea de zi. Printre acestea s-a numărat și prezentarea conceptului Concursului Catehetic ,,Rugăciunea, scară spre cer”, care se desfășoară cu Binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în parteneriat cu Inspectoratul Județean Sibiu, școlile și parohiile din protopopiat (mai multe detalii despre concurs puteți afla, accesând site-ul protopopiatului: https://protopopiatulagnita.ro)
Recenzia cărții ,,Ești ceea ce trăiești”, a Pr. Arhidiacon Sorin Mihalache
Totodată, a fost prezentată cartea- ,,Ești ceea ce trăiești”, a Pr. Arhidiacon Sorin Mihalache, din care au fost evidențiate mai multe idei.
Redăm mai jos, câteva dintre acestea:
Pr Sorin Mihalache, vorbește de un studiu făcut prin anul 1988, care arăta influența semnificativ pozitivă în creșterea imunității. S-a evidențiat, în cazul celor care privesc imagini de compasiune-este vorba de un experiment în care un grup de oameni, uitându-se la un film cu viața Maicii Tereza, după vizionare, în cazul cărora s-a constatat că nivelul imunoglobulinei A din saliva, un anticorp pentru bacterii și virusuri, a crescut semnificativ, în raport cu celălalt grup, care se uitase la un film cu naziști. Pe de altă parte, studii realizate prin anii 90, au reliefat că orice gest care este transpus în atingerea bolnavului, a sugarului, mângâierea celor suferinzi, îmbrățișările sunt cu o încărcătură evidentă de sănătate, demonstrându-se că în astfel de cazuri se diminuează nivelul de cortizol (unul dintre hormonii stresului)- p. 175.
Pr Sorin Mihalache, făcând o analiză critică asupra tehnicilor de meditație golite de sens, constată următoarele (transpunând în cuvinte o demnă de reținut paralelă între mindfulness și perspectiva creștin-spirituală): “Dacă viața spirituală își propune să transforme toate aspectele vieții noastre, felul în care muncim, maniera în care ne bucurăm, gândurile, acțiunile, emoțiile noastre, exercițiile minții își propun mai puțin: să modifice sensibilitatea și raportarea noastră reflexivă la cele din jur, să crească rezistența la stres, să consolideze dispozițiile bune(…) Pot cu ajutorul lor să-mi stăpânesc furia, să fiu mai calm, chiar când interlocutorul mă jignește. Starea mea este realmente mai bună. (…) Totuși aceasta nu înseamnă că mă antrenez pentru o viață spirituală mai înaltă, în accepțiunea cea mai largă cu putință, pentru că înțelesurile lumii și ale vieții nu se schimbă, nu capătă cuprinderi mai largi, care să-l includă pe celălalt, încât să-l pot recepta într-o lumină nouă, a nevoii lui de atenție, de îngrijire, de iubire. Respirând mai bine, mai calm, nu îl compătimesc pe cel din fața mea , și nici nu mă nevoiesc să renunț la judecarea lui, și pot să rămân fără nicio creștere în virtute. Perspectiva spiritualității creștine, depășește aceste abordări(…) Eforturile de-a iubi în viața creștină sunt legate de Însuși Persoana lui Hristos, și de cele dăruite de El. În viața Lui, în faptele Lui, , cuvintele Lui,, în Pătimirile Sale și Crucea Lui, eu văd îmbrățișarea Lui pentru noi toți, și mă văd și pe mine inclus în această îmbrățișare, dar îl văd în ea și pe cel ce pare a-mi fi dușman. Mântuitorul Hristos, în persoana Lui, îmbrățișându-ne, ne-a reînfrățit, ne-a reîmpăcat într-un fel ontologic, între noi și cu El, stingând tot focul relelor care ne-ar putea tulbura, iar eu sunt împins spre o dragoste mai mare. Înțelegând din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Euharistie, unde El mi se oferă ca hrană, cât de mult mă iubește, eu nu-l mai pot urâ pe acela care e de asemenea iubit de El, pentru că și pe acela îl iubește la fel de mul.”- Cf. notei de subsol 210, de la p. 202.
Ceea ce facem, ne face, concluzionează pr. Arhid. Sorin Mihalache, spunând că știința denotă chipul lui Dumnezeu în om, prin aceea că omul este creat în virtutea comuniunii, după chipul Dumnezeului Treimic, având în el aspirația de-a se desăvârși prin ceilalți, iubind și primind iubire. Bunătatea față de ceilalți sau comapsiunea antrenează nu doar sănătatea sufletului, ci și a trupului. Sufletul, care cultivă virtuțile dătătoare de sănătate și de viață, transmite puteri benefice și trupului, făcându-l sănătos- p. 177.
La final s-au purtat discuții pe marginea ideilor evidențiate, care au constituit recenzia cărții și s-au identificat soluții pentru intensificarea activităților pastoral – misionare, în cadrul parohiilor din Protopopiatul Agnita.
.